A fost lider al partidei conservatoare şi strălucit orator. Era fiul marelui vornic Ştefan Catargiu şi al Ţiţei (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu). Între anii 1825 şi 1834 a trăit în străinătate, cu precădere în Franţa. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie şi economie politică la Paris. Revenit în ţară (1834), a frecventat cercurile Societăţii Filarmonice, alături de Ion Câmpineanu, Ion Heliade Rădulescu etc.A fost membru în Obşteasca Adunare (din 1837) a Ţării Româneşti. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptăţii (Justiţiei), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluţionare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franţa, Regatul Unit şi în alte ţări din Occident interesându-se de viaţa civilă şi de stat.În satul Maia în mijlocul Bărăganului, lângă vechiul drum al poştei de la Bucureşti spre Moldova se află moşia lui Barbu Catargiu, încă de la 1800. Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al României Unite, a marcat viaţa celor din Maia.